Se afișează postările cu eticheta aperitiv/appetizer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aperitiv/appetizer. Afișați toate postările

joi, 8 august 2013

Salată marocană de morcovi cu vinegretă de citrice



În urmă cu câţiva ani, nu m-ai fi văzut să mănânc legume crude....mai ales verdeaţă crudă. Mâncam, nu zic nu, dar undeva cam la ...20% legume crude iar verdeaţa...pierdeam jumătate de oră la masă numai ca să scot pe marginea farfuriei toată verdeaţa tocată de o punea mama în ciorbă. Iar astăzi...ei bine, astăzi nu mai pot de ciudă dacă într-o zi nu ajung la piaţă ca să îmi cumpăr măcar două legături cu verdeaţă. Cum ajunge omul....

De la o vreme, îmi plac foarte mult mâncărurile marocane. Sunt foarte uşoare, sănătoase, aromate şi gustoase. Mai ales cele cu legume. Aşa că m-am gândit să vă spun şi vouă despre o reţetă pe care am descoperit-o acum ceva vreme...nu mai ştiu însă pe ce site. Am o carte de bucate cu vreo 300 şi ceva de pagini, numai cu reţete luate de pe net. Dar nu am scris şi adresele...din păcate. 

Salată marocană de morcovi cu vinegretă de citrice (ajunge pentru 4 persoane)

Ingrediente: 4 morcovi, 125 ml ulei de măsline, 50 ml suc de portocale, 30 ml suc de lămâie, coaja rasă de la jumătate de lămâie, o linguriţă cu zahăr tos, 100 g nucă sau migdale tocate mărunt, 20 g stafide, sare, piper.

Morcovii se curăţă de coajă, se spală şi se dau prin răzătoarea cu găuri mari. Se fierb 2-3 minute în apă clocotită, se scurg şi se pun într-un bol. Se pun deasupra celelalte ingrediente, se amestecă şi se serveşte. 

Simplu, nu-i aşa? Varianta şi mai sănătoasă este ca morcovii să rămână cruzi, să se amestece cu ingredientele şi să se lase să stea la rece minim 30 de minute şi apoi să se servească.

luni, 18 aprilie 2011

Salata cu macris si fasole rosie/Watercress salad with red beans



Piata abunda de verdeturi acum si mai ales legume, desi marea majoritate sunt aduse din alte tari. Oricat de patrioti am fi, tot atentam din cand in cand la o rosie sau un ardei adus din Turcia sau vreo portocala din Grecia. Foamea nu cunoaste frontiere si trebuie sa o impaci cumva. Mi-am zis ca ar fi pacat sa nu prepar macar la doua zile cate o salata cu ce gasesc de cumparat...sau am prin frigider. Astazi am avut urmatoarele ingrediente: macris, castravete verde, ridichi, fasole rosie la conserva, ceapa verde, seminte de susan crude, ardei capia si rosii.. Reteta? Urmeaza...dar mai intai trebuie sa lamuresc un aspect. De cand sunt eu constienta pe ce lume traiesc ( :)) ) stiu ca macrisul este rotund, precum frunza de nufar. Si sub aceasta denumire il stiu si cei care-l vand in piata. Cand am cautat pe net insa, macrisul este cunoscut ca....stevie, dragavei sau stevia creata. What? Deci...pana la urma, eu ce mananc?

Aici aveti cateva informatii , luate din doua surse:

macris in culturaPe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.

In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus utilizate indeosebi in medicina populara.

Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.

Un adevarat medicament pentru ficat

Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.

Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.

Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982)


http://www.gradinamea.ro/Macrisul_deopotriva_leguma_si_medicament_4850_550_1.html

 Si....

Macrisul - Iepurelui (Oxalis acetosella)
Imagine cu planta: Macrisul - Iepurelui (Oxalis acetosella)Descriere: Este denumit in limbajul popular si macris-de-padure, macrisul-caprei, macris-pasaresc, macris-trifoios, macrisul-cucului, pita-cucului, trifoiu-acru. Macrisul-iepurelui acopera solul pretutindeni in padurile noastre de foiase si conifere ca un covor de prunze de verde deschis, presarat cu flori albe, delicate. Privelistea sa este extem de placuta ochilor. Cind merg la cules de ciuperci, mi se intimpla uneroi sa ma aplec dupa o frunza si sa o maninc. Florile le adun in cantitati mici pentru un amestec de ceaiuri. Macrisul-ierpurelui nu se usuca, ci se itnrebuinteaza doar in stare proaspata. El inlatura pirozisul (arsurile la stomac) si tulburarile hepatice digestive usoare. Pentru aceste indispozitii, el se bea sub forma de ceai racit in prealabil, in portii de cite 2 cesti pe zi. Contra icterului, a nefritei, a eurptiilor cutanate si a viermilor, doza respectiva se bea calda. Medicina populara recomanda sucul proaspat stors pentru canerul incipient la stomac, tumorile si ulceratiile canceroase interne si externe. Sucul proaspat se obtine cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Se iau 3-5 picaturi o data pe ora, diluate in apa sau ceai de plante. Pe ulceratiile canceroase externe sucul proaspat stors se unge direct. In parkinsonism (boala lui Parkinson), sucul se prescrie in doza de 3-5 picaturi pe ora, luate intr-o infuzie de coada-soricelului, iar extern se foloseste pentru frictionarea sirei spinarii. Diluarea se dozarea trebuie respectate cu strictete atit la cancere de stomac, ulceratii si tumori, cit si la boala lui Parkinson.

http://tratamente.naturale.din.plante.alb.ro/Macrisul%20-%20Iepurelui%20%28Oxalis%20acetosella%29.html

Oricum ar fi sau ar fi denumit, eu stiu ca e bun la gust, asa ca il foilosesc la salate de cate ori am ocazia. Reteta? Iaca:

Salata cu macris si fasole rosie

Ingrediente: 
  1. un castravete verde mic (sau jumatate din unul mare)
  2. 3 ridichi rosii
  3. o rosie mai mare
  4. un ardei capia
  5. 3 fire ceapa verde
  6. jumatate de conserva fasole rosie
  7. o legatura de macris (untisor)
  8. o lingura cu ulei de masline
  9. jumatate de lamaie
  10. o lingura cu seminte de susan
  11. sare
  12. piper

Castravetele si ridichile se spala, se taie in jumatati apoi felii subtiri si se pun intr-un bol. Se adauga rosia taiata cuburi sau felii mici, ardeiul capia taiat felii subtiri si ceapa verde taiata rondele. Se adauga fasolea rosie clatita si scursa de apa, macrisul curatat de codite (intra cam greu in gura o furculita plina de codite) si semintele de susan.Se toarna uleiul de masline, suc de lamaie dupa gust, sare si piper tot dupa gust. Se amesteca totul, se lasa cinci minute ca sa se imbine gusturile si se serveste dupa placere. Adica cu paine, branza sau mai stiu eu ce va place voua. Eu am servit-o simpla si a fost buna rau. Parol!

P.S: am prins acum cinci minute din emisiunea lui Jamie Oliver de pe TVR2 si traducatorul a spus despre macrisul meu ca se numeste creson. Asa ca am dat o cautare pe net si iaca, apare si sub nunele de creson. M-am linistit intr-o privinta: cate bordeie, atatea obiceie. O sa-l numesc eu in continuare macris si restul lumii cum i-o placea. Ok?

duminică, 10 aprilie 2011

Salata de legume spiralate/Spiral Vegetable Salad


Saptamana trecuta o colega de serviciu si-a cumparat un aparat ce tranforma legumele in spirale luuuuungi, dar lungi de tot. E un aparat minune, folosit din cate stiu si de adeptii raw. Il folosesc pentru a transforma legumele in "spaghete" vegetale, pe care le amesteca apoi cu sos si legume tot raw, normal. Ne-am jucat putin cu el si am mai inventat o reteta.
Iaca:

Salata de legume spiralate

Ingrediente: 
  1. un dovlecel
  2. un morcov
  3. o ceapa rosie
  4. un mar
  5. 50 g miez de nuca
  6. o lingurita cu cimbru verde
  7. o legatura ceapa verde
  8. un ardei iute mic
  9. 50 ml ulei de masline
  10. 30 ml otet de vin
  11. sare
  12. piper
Legumele si marul se spala, se curata de coaja si foi si li se taie putin capetele ca sa  poate fi introduse in lacasurile speciale. Se spiraleaza pe rand si se pun intr-un bol, scurtandu-le putin caci sunt foarte lungi. Se adauga uleiul de masline, otetul de vin, sare si piper dupa gust, cimbrul si ardeiul iute tocat marunt. Se presara miezul de nuca crud sau prajit usor in cuptor apoi tocat mare, ceapa verde taiata rondele si se amesteca. Se serveste imediat sau dupa ce a stat la rece zece minute.


Foarte usor, nu-i asa? Si sanatos, daca este sa ne gandim ca totul este crud (asta daca nu prajiti nuca) deci vitaminele si mineralele sunt neatinse iar fibrele actioneaza in favoarea noastra.

Covrigi...ca la covrigarie/Pretzels ... as bretzels


Ei bine....nu credeam ca o s-o fac si p'asta, dar am facut-o. Ce inseamna sa tii la familie, nu? Acum vreo doua zile, cand sa ne intoarcem acasa de la o mica plimbare, nepotelul meu a inceput sa strige ca vrea covrigi. Cum era cam frig afara pentru el iar eu nu aveam timp de plimbat prin cartier ca sa-i gasesc lui covrigi, i-am spus candid ca-i fac eu. Cine m-o fi pus, nu stiu. Ideea e ca nu am mai scapat de el pana cand nu i-am facut. Bine, nu punem la socoteala faptul ca si-a bagat mainile in maia sau era sa rastoarne ligheanul cu faina, nici ca a cerut paine sa manance (pana erau gata covrigii) si mi-a presarat cu darnicie miezul prin faina. Trecem peste caci mi-e tare drag si nu ma lasa inima sa-l cert...prea tare. Asa deci...m-am apucat sa caut pe net retete caci caietele mele de scoala nu stiu unde sunt iar cartile nici atat. Aluatul de baza il stiam, dar nu mai stiam cantitatile exacte. Am zis ca macar de data aceasta sa lucrz si eu "a la carte", nu sa pun totul din ochi, ca de obicei. Si iata ca am gasit reteta de aici http://www.e-retete.ro/retete/covrigi-pretzel. Marturisesc ca nu ma asteptam sa iasa asa buni si chiar cu gustul celor de la covrigarie. Aspectul lasa un pic de dorit dar am o scuza: "Vreau coviiiig, vreau coviiig". Adica...ati inteles voi ideea. Am pus in practica indicatiile si iata ce a iesit: niste covrigi foarte buni, pufosi, elastici, carnosi...cum vreti voi sa le ziceti.

Reteta de baza suna cam asa:

Ingrediente:

  1. 210 ml apa calduta
  2. 60 gr unt topit (am pus ulei de floarea soarelui)
  3. 2 lingurite sare
  4. 1 lingura zahar (am pus doua pastilute de zaharina)
  5. 450 gr faina alba
  6. 7 gr drojdie uscata (am pus un cub de drojdie proaspata de 25 g)
  7. 2 linguri bicarbonat de sodiu (am pus doua lingurite ca n-am avut mai mult)
  8. 1 galbenus (n-am pus)
  9. 1 lingura ulei (n-am pus)
Pentru decorat: sare mare, mac, susan si mai puteti incerca parmezan , usturoi praf, rozmarin...(i-am lasat simpli)
Portii: 16 covrigi

Acum, cum am facut eu. Neavand masina de paine am pus in functiune manutele mele astea doua si am purces la facut aluatul. Am dizolvat drojdia cu apa, sarea si zaharina, am adaugat uleiul si am turnat totul in mijlocul fainii.Am amestecat putin cu faina cat sa se faca un aluat moale si am lasat sa dospeasca zece minute. Apoi am framantat totul, am acoperit aluatul cu un prosop si am lasat sa creasca cam 15 minute. In reteta originala se lasa sa dospeasca o ora dar piticul cerea covrigi asa ca a trebuit sa ma conformez si am scurtat foarte mult timpul. Asa...intre timp am pus apa cu sarea si bicarbonatul la fiert, am format covrigii dupa cum m-a taiat capul (se si vede de altfel) si i-am pus in apa clocotita. I-am lasat cam 1-2 minute in apa (se recomanda 30 de secunde pe fiecare parte da' na...trebuie sa-mi aduc si eu aportul cumva, nu?), i-am sos cu o spumiera si am batut putin spumiera de marginea oalei (adica am scurs covrigii pe scurt). I-am trantit (serios vorbesc) pe o tava tapetata cu hartie de copt si i-am introdus in cuptorul incins din vreme. Nu mai stiu exact cat am stat pana sa intorc tava...cred ca 10-15 minute (la mine cuptorul se incinge repede si tare, chiar si cu focul la minim). Dupa se au devenit aurii am verificat sa fie aurii-maronii pe dos (fund, ma scuzati) si gata. Eu am gustat unul asa cald, piticul vreo 2-3 , mama unul sau doi si sora-mea tot vreo 2. In total mi-au iesit cam...10 bucati, daca nu ma insel. Stiu ca ar fi trebuit sa iasa 16 bucati (dupa cum zice autoarea retetei originale), dar fiind prima data cand ii fac si doar cu imaginea covrigului gata facut in minte...eu zic ca au iesit chiar frumosi :D.
So...pentru cine are pofta de niste covrigi fara E-uri, calzi...si are chef de cocarit...iaca:


Nu-i asa ca e foarte apetisant? Sa nu uit...covrigul a fost moale si dupa 3 zile, una petrecuta in frigider. Cred ca daca l-as fi incalzit in cuptor sau in sandwich-maker ar fi fost ca in prima zi. A fost chiar ciudat sa observ asta, pentru ca cei cumparati de la covrigarie se faceau beton pana seara...cumparati undeva pe la mijlocul zilei.
Concluzia? Se refac!
Multumesc pentru reteta si...spor la impletit covrigi.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Dip de avocado cu leurda/Avocado Dip with wild garlic


Ce poti sa faci cand ai prin frigider ingrediente sanatoase si pe care iti este mila sa le arunci? Le folosesti, logic. Ca nu ai idei...asta e alta problema. Dar iata ca astazi am avut ceva inspiratie. Aveam prin frigider un avocado care parea pierdut pentru patrie, cu coaja mucegaita..sau asa parea. Am zis totusi sa-i dau o sansa si l-am curatat. Ei bine, pulpa era neatinsa si avea o culoare asa frumoasaaa... Ca sa nu se strice l-am stropit rapid cu suc de lamaie. De dimineata preparasem un hummus rapid si m-am gandit sa folosesc putin din el pentru acest avocado. Asa ca am pasat pulpa de avocado, am adaugat putin hummus, boia de ardei iute, putin sumac si pesto de leurda. Da, am facut pesto de leurda!!! E minunat, dar sincera sa fiu, il folosesc mai mult pe post de mujdei :D. Revenind...am mai pus putina sare si piper, am amestecat si....gata dip-ul meu. Foarte, foarte bun. Iti vine sa mananci tot castronul, noroc ca era spre seara si nu ma incumet la asa ceva. A mancat chiar si mama din el, ea care nu prea se baga la "prostii" (asta ca sa folosesc un cuvant elegant si nu cuvantul de-l folosesc ei, adica familia mea :D). Dar mai usor cu vorbaria si sa lasam poza-si mai ales reteta-sa vorbeasca.

Dip de avocado cu leurda

Ingrediente:
  1. un avocado foarte copt 
  2. 3 linguri hummus gata preparat
  3. un varf de cutit cu boia de ardei iute (se poate inlocui cu boia dulce, dar nu se simte prea mult)
  4. un sfert de lingurita cu sumac (nu stiu cu ce s-ar putea inlocui...poate cu coaja rasa de lamaie sau suc de lamaie)
  5. o lingura rasa pesto de leurda (se poate inlocui cu usturoi verde pisat sau usturoi uscat pisat si cateva seminte de floarea soarelui prajite apoi macinate)
  6. sare
  7. piper
Asa cum spuneam mai sus, se amesteca toate si se serveste imediat (eu l-am mai introdus zece minute la rece).
In lipsa hummus-ului se poate pasa naut fiert cu pasta de susan sau cu seminte de susan prajite/crude, ulei de masline, sare, piper, usturoi si suc de lamaie.



Pofta buna!

Uitam: in curand voi posta si reteta pesto-ului de leurda.